Acum o săptămână am renunţat, după 10 ani de folosire, la Ubuntu. Am schimbat complet distribuţia şi am trecut la Manjaro, care are la bază Arch Linux.
Din vorbă în vorbă cu cineva de pe Facebook, am zis să instalez distribuţia-mamă, Arch. O aveam şi într-o maşină virtuală Virtualbox (unde se mişca bine) şi am crezut că nu vor fi probleme pe sistemul principal.
Zis şi făcut. Nu l-am instalat din linie de comandă, ci folosind un installer grafic - EvoLution. Descarc, incripţionez, bootez. Interfaţa ok, intuitivă, nu ar trebui să ofere probleme nimănui. O greşeală a mea fost că, la montarea partiţiei swap, din grabă, am introdus sdb6 în loc de sdb7 (am băgat degetul aiurea... - sdb6 era partiţia /home pe care o foloseam de ani buni...). Nu am avut cine ştie ce date pe ea (mai mult nişte fişiere de configurare salvate), dar tot mi-a părut rău. Dar asta e... neatenţia se plăteşte.
La final, am avut Arch cu XFCE instalat. Un sistem de operare gol, fără absolut nimic. Totul trebuia luat de la zero. Ei bine, de la configurare au apărut problemele. Nu am reuşit din prima să instalez yaourt şi Octopi, ci abia după ce am săpat ceva pe net. Mă rog, după vreo 2-3 ore de butonat şi instalat una-alta, am pus şi RadioTray şi Audacity - surpriză! Sunetul nu funcţiona! Ca driver aveam Alsa. L-am dat jos şi am încercat cu PulseAudio - nimic nou, tot fără efect şi fără sunet. Ar fi trebuit să caut, să mă documentez pe forumuri pentru a vedea ce să modific din fişierele de configurare, dar am renunţat: NU AM TIMP să stau să bibilesc zile întregi un sistem de operare pentru a-l face să fie acceptabil. Iar dacă RadioTray nu funcţionează... e necaz cu soţia şi fetiţa. 🙂
Aşa că am revenit la Manjaro - în 2 ore (cu tot cu descărcare şi incripţionare), am avut sistemul funcţionabil şi configurat în proporţie de 95%.
Confirm şi eu concluzia celorlalţi: pentru cineva care are timp din beşug să butoneze şi să bibilească un sistem de operare, să-l cocoloşească zile întregi pentru a-l aduce la un procent mulţumitor de funcţionare şi adaptabilitate (diferă în funcţie de persoană, normal), ARCH este o distribuţie ideală. Dar dacă cineva are nevoie de un sistem care să se instaleze şi configureze repede, robust, foarte rapid, sigur şi uşor de folosit, trebuie să se orienteze spre MANJARO.
Următorul pas pe care îl voi face: instalare ARCH în trial-boot cu manjaro şi Windows, dar asta abia după ce-mi cumpăra un hard disk mai mare şi voi scăpa de cele 2 ciurucuri de 40 GB fiecare pe care la am acum (în decembrie mi s-a buşit HDD-ul principal...). Atunci, în măsura timpului disponibil, voi butona Arch, ştiind că voi avea tot timpul în spate MANJARO!
Salut. Ai testat Antergos? Ce ar fi o ptiune mai buna decit Manjaro?
Salut
Nu, n-am testat Antergos, dar pare ok din ce-am citit.
Cea mai bună opțiune la Manjaro este însuși Arch. 🙂 După ce-l instalezi și ți-l configurezi cum vrei tu, nu mai trebuie să faci nimic: merge de la sine.
te salut!!...sunt la furat idei de cum sa imbrac Arch....cu AUR cu yaourt poate cu octopi....aici n-am gasit ceva mobilizator asa ca ma duc pe google scriu ~ce faci dupa instalare Arch~sper sa nu primesc raspunsul~iti tragi o tesla~ glumesc desigur,am zis ca nu ma las. Veste buna ca am net pe ethernet, am facut ceva asta noapte dar eram cam varza si nu stiu bine ce....Tu ai tv maxe pe Arch? asta m-ar interesa f tare ca n-am cablu tv
Spor la configurare! 🙂
N-am TV Maxe, dar vezi că este în AUR: tv-maxe.
Dă-i o șansă și lui Cinnamon :-). Mie îmi place.
Nu. Arch Linux cere timp într-adevăr, dar cere timp numai la început. Eu am folosit mai întâi Majaro, iar apoi am trecut pe Arch Linux, dar nu am trecut oricum ci am trecut cu un "Backup packages". Sunt câteva comenzi care încarcă lista de pachete și se instalează totul la grămadă. pentru a obține lista de pachete se dă comanda:
pacman -Qqen > pkglist-repo.txt
Iar pentru a obține lista de pachete construite din AUR se dă comanda:
pacman -Qqem > pkglist-aur.txt
Astfel se va obține în directorul home fișierele "pkglist-repo.txt" și "pkglist-aur.txt" care conțin listele de pachete instalate în sistem care la o nouă instalare vor putea fi folosite cu următoarele comenzi:
pentru "pkglist-repo.txt" se dă comanda:
pacman -S --needed $(cat /home/user/pkglist-repo.txt)
iar pentru "pkglist-aur.txt":
yaourt -S --needed --noconfirm $(cat /home/user/pkglist-aur.txt | grep -vx "$(pacman -Qqm)")
Menționez că nu toate pachetele instalate din AUR se vor instala fără probleme. Multe dintre ele au pachete care trebuiesc descărcate de pe net pentru că sursa de host are serverul căzut, iar altele vor avea nevoie de o cifră de control editată corect. Alte pachete din AUR nu sunt chiar așa de actualizate, iar acele scripturi vor trebui modificate pentru a putea instala versiunea actualizată.
Am să mai dau în continuare și listele mele de pachete cu tot ceea ce am eu instalat acum în Arch Linux la mine, iar eu am experiență cam de un an și mai bine pe Manjaro și Arch Linux.
Lista mea "pkglist-repo.txt" se află la adresa:
https://drive.google.com/file/d/0BypDM7HzdnkjTy1uVE9taVFVZG8/view?usp=sharing
Iar lista mea "pkglist-aur.txt" se află la adresa:
https://drive.google.com/file/d/0BypDM7HzdnkjVG5jYmRoM0ZrM2s/view?usp=sharing
Nu mai găsesc documentația oficială de pe net, trebuie să fie pe undeva, dar asta este ceea ce am eu notat. Cele din "pkglist-repo.txt" se vor instala fără probleme, dar atenție că va trebui adăugat "multilib" la repository pentru a putea obține compatibilitatea cu arhitectura 32bit prin multitudinea de pachete care încep cu "lib32". Multe dintre ele sunt chiar foarte necesare, care sunt din AUR, iar acestea ar fi: lib32-gtk lib32-gtk-engines lib32-gtk2 lib32-gtk-engine-murrine lib32-gtk-aurora-engine. Iar dacă aveți răbdare puneți totuși și un lib32-gtk3. Restul ar mai putea fi trecut cu vederea deși am pus la dispoziție dat toată lista mea. Repet, nu toate cele din AUR se vor putea instala automat deși comanda dată de mine le va instala automat până când se va bloca la un moment dat și va trebui văzut ce mai rămâne pentru a pune restul manual bucată cu bucată.
Ei bine,timpul ăla "de la început" nu l-am avut eu. 🙂 Deocamdată, mă înţeleg foarte bine cu Manjaro. Cândva, în viitor, poate când voi fi în concediu, la vară, voi reîncerca Arch pe HDD.
Eu am început cu Manjaro și abia mai apoi am plecat pe Arch Linux. Nu aș recomanda nimănui să treacă pe Arch Linux fără să înceapă cu Manjaro.
Ar mai fi ceva totuși în Arch Linux unde și eu aș avea nevoie de ajutor. Eu am partițiile:
sda1 - ext2 - boot
sda2 - linux-swap
sda3 - btrfs - /
sda4 - xfs - home
btrfs este un format de fișiere care suportă comprimarea și defragmentarea. Aș fi interesat în principal de comprimare. Aș vrea să știu exact cum aș putea face asta și să mă asigur că cineva a reușit cu succes asta. Ar fi nevoie de un tutorial exact. Documentația ar cam fi pe aici: https://wiki.archlinux.org/index.php/Btrfs
Alt lucru mai important decât asta ar fi și un tutorial pentru criptarea directorului home în Arch Linux.
Ar fi fost frumos o interfață grafică pentru comprimare și defragmentare btrfs. Chiar și criptare. 🙂 O extensie ceva pentru managerul de fișiere care să rezolve asta din două clicuri. 🙂
Cred că e una din cele mai bune conluzii pecare le-am auzit: Arch e ideal, dacă ai timp să-l configurezi/setezi (îți poți face inclusiv un Manjaro din el), dar Manjaro e un Arch care merge OOTB. Mai era Archbang, dar doar pentru cei care vor OpenBox (eu folosesc Manjaro cu openbox). Cred că partea bună a Manjaro-ului este că rezolvă unele probleme de configurare - lăsând posibilitatea de personalizare, foarte importantă pentru mine - fără a fi „bloat” - știm cu toții contra exemplul.
Eu am Manjaro cu XFCE - efectiv zboara! 🙂 Foarte usor de configurat, cu putine programe "bloat", ca sa te citez. 😉