Câteva distribuții Linux de categorie ușoară care pot resuscita un PC vechi

S-ar putea să vă întrebați de ce ar trebui să ne pese de aceste distribuții Linux de categorie ușoară, în ziua de azi, cu procesoare multicore și memorie RAM ieftină. Sunt câteva aspecte care ne fac, uneori, să căutăm acest tip de distribuții Linux:

1. vrem să readucem la viață un calculator vechi, cu hardware antic;
2. vrem să pornim sisteme moderne, dar cu resurse hardware limitate, cum ar fi Raspberry Pi;
3. vrem ca sisteme noastre moderne să ruleze extra-super-rapid, iar resursele lor să fie la dispoziția noastră, nu a sistemului de operare.

În cele ce urmează voi prezenta doar câteva astfel de distribuții, lăudate de cei care le-au folosit. Mult mai multe pot fi găste pe distrowatch.com.

1. ARCH Linux

Cei care caută o distribuție ușoară pot începe cu Arch Linux și un mediu desktop simplu instalat. De cele mai multe ori nu distribuția în sine îngreunează funcționarea unui calculator, ci mediul desktop instalat, care aduce multe programe care nu sunt necesare utilizatorilor obișnuiți.

Arch curat este, probabil, distribuția cea mai lightweight care poate fi instalată pe un calculator. Nu vine din start cu bloatware (software inutil care este instalat în același timp cu sistemul de operare), lăsând la dispoziția utilizatorilor decizia de instalare.

Există multe medii desktop ușoare și foarte ușoare care sunt disponibile pe Arch: i3, MATE, XFCE, LXDE (LxQt), OpenBox, etc. Personal, rulez Cinnamon și, chiar dacă sistemul se mișcă o idee mai greu decât atunci când aveam XFCE sau Mate, n-am să renunț ușor la el, căci îmi place foarte mult.

Pentru a avea un sistem optimizat, trebuie îndepărtat tot ceea ce nu folosim. Pe Arch Linux se poate instala orice, grație depozitelor software extraordinar de bine întreținute și actualizate AUR (Arch User Repository).

Din păcate, Arch nu are o interfață grafică de instalare (și nici nu va avea în mod oficial), ceea ce-i face pe utilizatorii mai puțin experimentați să se îndepărteze de el. Din fericire, am făcut un tutorial care poate ajuta pe oricine să instaleze Arch Linux în modul grafic folosind o unealtă extraordinară: Evo/Lution.

 2. Puppy Linux

Puppy Linux este, fără îndoială, una dintre cele mai ușoare distribuții Linux. Și este așa încă de la apariția sa, din 2003. Puppy poate rula direct din memoria RAM (utilizatorul putând scoate CD-ul din unitate după ce sistemul de operare s-a încărcat), sau poate fi instalat, ocupând foarte puțin spațiu pe hard disk. Chiar dacă Puppy Linux poate rula pe calculatoare cu procesor de 333 MHZ și 64 MB memorie, este recomandat, totuși, ca sistemul să aibă 256 MB RAM și fișier swap de 512 MB.

În plus, dacă Puppy este rular de pe DVD, poate folosi restul DVD-ului ca spațiu de stocare, programale instalate sau actualizările făcute fiind scrise într-un fișier cu persistență (un program instalat va rămâne pe DVD și, la următoarea rulare a Puppy Linux de pe DVD el va fi tot acolo, cu setările făcute anterior).

Puppy vine cu câteva aplicații preinstalate (cum ar fi suita office Abiword) ceea ce-l face utilizabil imediat după lansare.

De-a lungul timpului, Puppy și-a schimbat "baza" pe care este construit, versiunea prezentă - Puppy 6 - fiind construită pe Ubuntu 14.04 LTS (anterior s-a mers pe mâna Slackware).

3. Trisquel Mini

Trisquel Mini este o altă distribuție bazată pe Ubuntu și care consumă foarte puține resurse. Este un sub-proiect al distribuției Trisquel, concentrat pe PC-uri mai puțin dotate. Distribuția folosește LXDE ca mediu desktop și vine cu un set decent de aplicații: AbiWord, MPlayer și browserul web Midori.

Similar fratelui său mai mare, Trisquel Mini oferă numai programe open source și vine fără niciun fel de driver non-free, ceea ce-l poate face, în unele cazuri, mai dificil de folosit pe sistemele cu hardware care utilizează drivere proprietare. Dar, cum Trisquel are la bază ubuntu, nu va fi dificil nimănui să găsească driverele potrivite.

4. Ubuntu Mate și LinuxMint Mate

Ubuntu Mate este cea mai recentă aromă intrată, oficial, sub pălăria Ubuntu. Am folosit și eu această distribuție timp de vreo 2 luni și n-am întâmpinat mari probleme. Mate este cunoscut ca un mediu desktop puțin consumator de resurse din cauza LinuxMint, care l-a lansat.

În mod clar Mate (cu Ubuntu sau LinuxMint) nu este combinația ideală pentru un sistem care vrea să ruleze o distribuție lightweight și nici nu se compară cu Puppy sau Arch, dar se încadrează în categoria distribuțiilor care rezervă resurse pentru aplicații, în loc să le consume pentru sine.

5. Lubuntu

Lubuntu este o altă distribuție bazată pe Ubuntu (fiind și o aromă oficială a sa), recunoscută ca rulând bine pe sistemele vechi. Ca mediu desktop folosește LXDE, care s-a unit cu Razor-qt pentru a dezvolta împreună LXQt. Ca aromă oficială Ubuntu (ca, dealtfel, și Ubuntu Mate), sistemul de operare Lubuntu dispune de toate resursele Canonical, cum ar fi drivere, codecuri și PPA-uri.

Am instalat Lubuntu pe un sistem vechi, de prin anii 2003 - 2004 (căruia i-am mai adăugat, ce-i drept, niște RAM) și a rulat aproape decent.

6. Debian

Debian este mama și tatăl tuturor distribuțiilor care au la bază Ubuntu (care s-a desprins, după cum știu și novicii, din Debian). Cert este că Debian este o distribuție ușoară, userii putând instala un sistem de bază aproape gol, urmând ca, ulterior, să-și aleagă mediul desktop și setul de aplicații pe care le vor rula.

Personal, n-am rulat Debian pe sisteme vechi, dar am citit că s-a descurcat cu brio pe calculatoare unde Ubuntu nici măcar nu reușea să pornească.

7. Porteus

Porteus are la bază Slackware, una dintre cele mai longevive distribuții. La fel ca Puppy Linux, rulează atât de pe DVD, cât și de pe USB, putând fi și instalat ca distribuție de sine stătătoare. Chiar dacă are la bază Slackware, care poate fi dificil de instalat pentru unii useri, Porteus se adresează utilizatorilor mai puțin experimentați.

Diferența dintre Porteus și celelalte distribuții prezentate aici, este că, în loc să instaleze pachete, folosește o abordare modulară. Conține pachete pre-compilate, numite module, pe care utilizatorii le pot activa sau dezactiva după bunul lor plac, cu un singur click de mouse.

Concluzii

Acestea sunt doar câteva din sutele de distribuții Linux de categorie ușoară care au fost construite pentru resuscitarea calculatoarelor vechi. Dacă vreți să vedeți mai multe, nu trebuie decât să aruncați un ochi pe distrowatch.com. Am ales aceste 7 distribuții atât pe baza experienței personale cu unele dintre ele, cât și datorită celor menționate de comunitatea utilizatorilor Linux. Toate aceste distribuții pot fi instalate foarte ușor (mai puțin Arch, pe care-l folosesc ca distribuție principală, dar care nu mai este o sperietoare dacă se folosește tutorialul meu de instalare cu Evo/Lution).

Nu am spus nimic despre Gentoo (una din cele mai rapide și puțin consumatoare de resurse distribuții) din cauza dificultății de instalare: necesită compilare totală (tot ce se instalează trebuie compilat).

Ce înseamnă calculator vechi?

Orice sistem care nu face față sistemelor de operare actuale. Un calculator vechi este și cel care se vindea în anul 2000, cu memorie de 256 MB, dar și cel de acum 4-5 ani, cu procesor dual core, 1 GB memorie video și doar 4 GB RAM, care scârțâie când rulează Ubuntu cu Unity sau KDE. Pe primul sistem rulează bine Puppy Linux, pe al doilea trebuie instalat Arch sau Ubuntu Mate ori LinuxMint cu un DE puțin mâncător de resurse (XFCE, LXDE, Mate, i3, etc.). Proprietarul unui astfel de sistem va alege distribuția pe care o va instala în funcție de hardware.