Cum se instalează un server VNC în CentOS 7

VNC înseamnă Virtual Network Computer. Serviciul este folosit pentru conectarea și accesarea de la distanță a altor computere. Aplicația despre care voi vorbi este multiplatformă, putând fi instalată atât pe Linux, dar și în Windows sau MacOS.

În acest articol voi prezenta instalarea aplicației tigervnc pe un sistem cu CentOS 7 pentru a putea fi accesat de la distanță de pe un alt calculator cu Linux (Arch, în cazul meu).

Instalarea serverului VNC

Instalarea aplicației tigervnc-server este foarte simplă:

sudo yum install tiger-vnc

Copiem fișierul de configurare:

sudo cp /lib/systemd/system/vncserver\@.service /etc/systemd/system/vncserver@:1.service

Edităm acest fișier cu vim sau nano; vom înlocui <USER> cu userul care se va conecta pe sistem (bineînțeles, contul trebuie să existe):

$ sudo vi /etc/systemd/system/vncserver\@\:1.service

[Unit]
Description=Remote desktop service (VNC)
After=syslog.target network.target

[Service]
Type=forking
# Clean any existing files in /tmp/.X11-unix environment
ExecStartPre=/bin/sh -c ‘/usr/bin/vncserver -kill %i > /dev/null 2>&1 || :’
ExecStart=/usr/sbin/runuser -l <USER> -c “/usr/bin/vncserver %i”
PIDFile=/home/<USER>/.vnc/%H%i.pid
ExecStop=/bin/sh -c ‘/usr/bin/vncserver -kill %i > /dev/null 2>&1 || :’

[Install]
WantedBy=multi-user.target

Adăugarea VNC server în firewall

$ sudo firewall-cmd --zone=public --permanent --add-service=vnc-server
$ sudo firewall-cmd reload

Pe mașina unde am instalat tigervnc-server, sub userul pe care-l vom folosi când ne vom conecta remote, dăm următoarele comenzi:

$ vncserver  ##aici vom defini parola pe care o vom folosi când ne vom conecta remote - alta decât cea a userului respectiv
$ sudo systemctl daemon-reload  
$ sudo systemctl enable vncserver@:1.service  ##activăm serviciul vnc să pornească automat la startul sistemului
$ sudo reboot
$ sudo systemctl status vncserver@:1.service  ##verificăm ca serviciul să ruleze

În directorul home al utilizatorului se creează un director .vnc care conține fișierele de configurare. Ne interesează fișierul xstartup, care inițial arată așa:

#!/bin/sh

unset SESSION_MANAGER
unset DBUS_SESSION_BUS_ADDRESS
exec /etc/X11/xinit/xinitrc

La conectarea remote, sunt redirecționat către mediul grafic Gnome shell (pe care-l detest), chiar dacă eu am instalat și KDE. Pentru a putea folosi remote KDE, edităm acest fișier astfel:

#!/bin/sh

#unset SESSION_MANAGER
#unset DBUS_SESSION_BUS_ADDRESS
#exec /etc/X11/xinit/xinitrc
[ -x /etc/vnc/xstartup ] && exec /etc/vnc/xstartup
[ -r $HOME/.Xresources ] && xrdb $HOME/.Xresources
startkde &

La următoarea conectare vom intra în mediul KDE.

Instalarea clientului VNC

În mod normal, pe sistemul de pe care ne vom conecta la serverul VNC instalat mai sus, poate fi folosit orice client VNC. Eu prefer Vinagre, dar poate fi folosit clientul nativ tigervnc:

$ sudo yum install tigervnc

Clientul tigervnc poate fi lansat dând comanda:

$ vncviewer

Conectarea la serverul VNC se face accesând IP-ul (sau hostname-ul) său pe portul 5901 - IP_server_VNC:5901

Vom fi avertizați că avem o conexiune necriptată.

Conectarea cu Vinagre:

Serverul VNC poate fi configurat și pentru conectarea simultană a mai multor utilizatori, făcând pentru fiecare în parte câte un fișier și un serviciu vncserver@:xx.service