Permisiuni în Linux - alocarea simbolică a permisiunilor

Spuneam într-un articol precedent că voi prezenta și modul simbolic de alocare a permisiunilor unui fișier, prin contrast cu modul octal de schimbare a acestora.

Reprezentarea simbolică este constituită din:

• un cod care indică setul de permisiuni care se va modifica (proprietar, grup, alții);
• un simbol care indică cum anume vrem să modificăm (adăugare, ștergere sau setare identică cu o altă valoare);
• un cod care specifică care ar trebui să fie permisiunea.

Alocarea permisiunilor în Linux

În tabelul de mai jos sunt prezentate codurile modului simbolic de alocare a permisiunilor:

Pentru a utiliza alocarea permisiunilor în modul simbolic, vom combina unul sau mai multe coduri din prima coloană a tabelului de mai sus cu un simbol din a treia coloană și și unul sau mai multe coduri din a cincea coloană. Se pot combina setări multiple dacă le vom separa cu virgule.

Să presupunem că am un fișier numit exemplu. El are, prestabilit, permisiunea 644 (-rw-r--r--). Comanda chmod ug=rw exemplu îi alocă acestui fișier permisiunile rw pentru proprietar și grup - astfel, fișierul va avea, după executarea comenzii, permisiunile -rw-rw-r--).

Comanda chmod u-w,g-w,o+w exemplu va șterge permisiunea de scriere de la utilizator și grup și va aloca persmisiunea de scriere pentru alții - după executarea comenzii, fișierul exemplu va avea permisiunile -r--r--rw-.

În imaginea de mai jos sunt câteva exemplu de alocare în mod simbolic a permisiunilor pentru două fișiere de test:

Regulă generală a permisiunilor în Linux

Ca regulă generală, permisiunile simbolice sunt mai utile atunci când vrem să facem o schimbare simplă (cum ar fi, de exemplu, adăugarea permisiunilor de scriere sau execuție pentru una sau mai multe clase de utilizatori), sau atunci când vrem să facem aceleași schimbări la mai multe fișiere, fără afectarea altor permisiuni (de exemplu, adăugarea permisiunii de scriere fără afectarea permisiunii de execuție).

Permisiunile octale sunt cele mai utile atunci când vrem să stabilim permisiuni absolute specifice, cum ar fi rw-r--r-- (644).

În orice situație, un utilizator Linux care vrea să învețe, trebuie să fie familiar cu ambele moduri de alocare a permisiunilor.

Permisiunile unui fișier pot fi schimbate doar de proprietarul său sau de administrator (root). Chiar dacă alți utilizatori au drept de scriere într-un director și pe fișiere, ei nu pot schimba permisiunile.

Ca să rămân în același ton cu permisiunile din Linux, probabil articolul următor va fi despre umask și schimbarea permisiunilor default.