Mediul de lucru în modul text este controlat prin intermediul unor fișiere de configurare. În principiu, aceste scripturi pornesc la inițializarea liniei de comandă pentru fiecare utilizator (sau la ieșirea din CLI, cum e cazul bash_logout). Pentru bash, acestea sunt:
- fișiere care afectează toți utilizatorii din sistem:
- /etc/profile
- /etc/bash.bashrc
- /etc/bash_logout
- fișiere care afectează un singur utilizator (doar userul care face modificările este afectat):
- ∼/.bashrc
- ∼/.bash_profile
- ∼/.bash_login sau ∼/.bash_logout
- ∼/.profile
Aceste fișiere pot diferi foarte puțin de la distribuție la distribuție, dar funcționalitatea lor rămâne aceeași: de a configura mediul de lucru în modul text.
Fișierele din /etc sunt fișiere de configurare globală care afectează toți utilizatorii din sistem - pot fi editate doar de superadministrator. Fișierele de configurare localizate în directorul /home (~) al userilor afectează individual doar utilizatorii respectivi și pot fi editate de fiecare utilizator în parte.
Toate aceste fișiere controlează diverse opțiuni bash, inclusiv variabilele de sistem (environment variables) - variabile care țin anumite date pentru buna funcționare a unor programe. De exemplu, dacă vrem să schimbăm promptul în linia de comandă, trebuie să edităm variabila $PS1 - am scris aici cum se poate face asta.
Ca administrator de sistem Linux (chiar și pe cel de acasă, pentru uzul personal), e bine să știm că putem schimba fișierele de configurare bash globale, că putem adăuga, șterge sau modifica variabile de mediu cerute de programele instalate - de cele mai multe ori, aceste variabile sunt setate la instalarea programelor, dar e util să le puteți modifica oricând cu foarte mare ușurință.
Pentru a vedea ce variabile de mediu avem definite în sistemul nostru, se folosește una din comenzile: env
, printenv
sau set
. Lista poate fi lungă, așa că, pentru o citire ușoară, e o idee bună să trimiteți ieșirea către un pager less:
env | less
Într-un articol viitor voi scrie despre implementarea variabilelor de mediu.
În principiu, la pornirea unei sesiuni de login, sistemul Linux va căuta prima dată în fișierul /etc/profile, apoi în fișierele ~/.bash_profile, ~/.bash_login și ~/.profile.
O sesiune non-login (pornirea unui terminal într-o sesiune existentă), va fi verificat prima dată fișierul /etc/bash.bashrc, apoi cel din directorul /home al utilizatorului respectiv: ~/.bashrc
Malin a zis
In cazul meu personalizarea asta e ultimul lucru cu care mi-as pierde timpul 😀