Return to Ubuntu

De fapt la Ubuntu Mate 15.04 Alpha 2... 🙂

După 15 zile în care am încercat Arch, dar am rulat Manjaro, am revenit la vechea dragoste: Ubuntu.

Am mai povestit că, în mod random, sistemul cu Manjaro îngheţa, devenind inutilizabil timp de 15-20 de minute, când ori îşi revenea, ori trebuia să apăs butonul de reset. Am încercat mai multe kerneluri, dar fără succes. Ce m-a determinat să renunţ definitiv la Manjaro: acum 2 seri, în timp ce scriam un articol pe unul din siteuri, sistemul a îngheţat. Am sperat că îşi va reveni, cum a mai făcut-o, ca să nu fiu nevoit să pierd tot ceea ce scrisesem până atunci. Am stat fix 30 de minute (pe ceas), dar calculatorul n-a mai ieşit din bucla în care intrase: freeze complet. Aşa că... reset şi s-a dus dracu' tot ceea ce scrisesem până atunci, fiind nevoit s-o iau de la capăt. 😈

Să nu credeţi că am un calculator de 15 ani - nu, l-am asamblat în 2011 din componente cumpărate de la eMAG (nu de generaţie nouă, dar noi, neuzate fizic şi... moral): procesor Intel DualCore E6500 la 2,93 GHz, 4 GB RAM DDR2, video Nvidia GeForce 210 cu memorie dedicată de 1 GB.

Niciodată, dar NICIODATĂ, Ubuntu (indiferent ce DE am folosit) nu m-a dezamăgit în halul ăsta; e drept, am un obicei de a forţa sistemul (4 browsere stau deschise aproape în permanenţă), îmi place şi un pic de Compiz - dar, în afară de faptul că, în momentele de stres se lenevea, mergea mai greu, foarte rar se bloca dar îşi revenea foarte repede, NICIODATĂ n-am pierdut ceea ce am lucrat la un anumit moment.

Ţin prea mult la timpul meu ca să-l pierd configurând Arch sau rulând Manjaro. Singura opţiune pentru mine este Ubuntu. Trebuia să mă decid asupra unui Desktop Environement. Îmi place mult Unity dar, pe măsură ce apare o nouă versiune, merge mai greu pe sistemul meu. KDE... e frumos ca un bibelou, dar mănâncă şi ăsta resurse de rupe. XFCE l-am văzut pe Manjaro, mi-a plăcut, dar experienţa cu acel OS mi-a provocat repulsie faţă de el. A rămas MATE, pe care l-am mai avut câteva luni bune anterior trecerii la Manjaro.

Chiar dacă încă nu e suportat oficial de Canonical (se pare, conform zvonurilor citite pe net, că acest lucru se va întâmpla începând cu versiunea 15.04), Ubuntu Mate integrează excepţional Mate cu sistemul Ubuntu, astfel că reîntâlnirea cu acest prieten foarte vechi va fi mai mult decât plăcută.

MATE e simplu, intuitiv, uşor de navigat, poate suporta şi Compiz, dar rulează foarte bine şi fără (normal, eu am Compiz-ul activat...). Este o reîmprospătare a vechiului Gnome 2, punând în primul rând accent pe software-ul utilizat, pe planul secund venind brizbriz-urile celelalte.

Ubuntu, indiferent de DE-ul folosit, este un instrument pentru cei care-şi preţuiesc timpul, iar MATE este ideal pentru noii utilizatori ai Linux-ului, scăpându-i de stresul învăţării interfeţei Unity, de exemplu.

De ce nu am ales versiunea LTS 14.04 a Ubuntu Mate? Păi... de fiecare dată când se aprope lansarea unei noi versiuni Ubuntu intru în sevraj, aşteptând cu nerăbdare noul xx.04 sau xx.10. Din această cauză nu m-aş fi împăcat bine cu o distribuţie rolling release, căci nu ar mai fost această plăcere a aşteptării. 🙂 Cum mai sunt doar 2 luni până la următoarea versiune, am instalat direct versiunea Alpha 2 Ubuntu Mate 15.04 - fără probleme majore până acum.

Deocamdată, cel puţin pentru o perioadă mai lungă, nu voi mai lua în calcul schimbarea distribuţiei, mai ales după experienţa neplăcută din ultimele 2 săptămâni. Iar când timpul îmi va permite să încerc şi altceva (chiar cronofagul Arch), Ubuntu va rămâne distribuţia de bază. E plăcut, într-adevăr, să mai schimbi, să încerci şi altceva pentru o vreme, dar am nevoie de stabilitatea oferită de Ubuntu. Nemaipunând la socoteală şi uriaşa comunitate din jurul său, faţă de care celelalte sunt doar la mare depărtare...

Desktopul meu, nu prea încărcat, doar un Cairo-Dock, un Conky şi câteva scurtături: